Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezul nostru... iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noțtri... Și cântărețul cel rânduit începe așa: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția... Doamne miluiește (de 12 ori) Slavă... Și acum... veniți să ne închinăm... (de 3 ori).
De este săptămâna întâia a Postului Mare, se citește
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grabește-Te! Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!". Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit sa fie Domnul!". Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi.
După sfârșitul psalmului acesta, se cântă Canonul mare al Sfântului Andrei Criteanul.
CANONUL CEL MARE (Marti)
Facerea Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul.
Facem la fiecare Tropar trei închinăciuni.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea.
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pripeala pe care o zicem : Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele ticăloase ? Care începere voi pune Hristoase, acestei tânguiri de acum ? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greşalelor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Părăseşte de acum dobitocia cea dinainte şi du lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Râvnind neascultării lui Adam, cel întâi zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăţia cea veșnică şi de desfătare, pentru păcatele mele.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Vai, ticăloase suflete ! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi ? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală dobitocească mâncare.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În locul Evei celei simţite, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare cugetul cel cu poftă trupească; arătându-mi cele dulci şi gustând pururea din băutura cea amară.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
După dreptate s-a lepădat Adam din Eden, nepăzind o poruncă a Ta, Mântuitorule. Dar eu ce voi pătimi, nebăgând seamă totdeauna de cuvintele Tale cele de viață.
Slavă..., a Treimii :
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folosirea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Stăpână, curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc.
Și iarăşi Irmosul cel dintâi, în loc de Catavasie, o dată. Aşa facem la toate cântările.
Cântarea a 2-a,
Irmos :
Ia aminte cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ia aminte cerule, şi voi grăi pământule, primeşte în urechi glasul celui ce se pocăiește faţă de Dumnezeu, şi-L laudă pe Dânsul.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul tău cel blând şi-mi primeşte mărturisirea mea cea călduroasă.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Greşit-am mai mult decât toţi oamenii, însumi am greşit Ție; ci Te milostiveşte, Mântuitorule, ca un Dumnezeu spre făptura Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Chip făcând grozăviei patimilor mele, cu pofte iubitoare de dezmierdare, mi-am stricat frumuseţea minţii.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci ca lui Petru, tinde-mi şi mie mâna Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Întinatu-mi-am haina trupului meu, şi mi-am spurcat podoaba cea după chipul şi după asemănarea ta, Mântuitorule.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu dulceţile poftelor, şi cu totul, toată mintea, ţărână mi-am făcut.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, carele mi l-a ţesut mie Ziditorul din început, şi pentru aceasta zac acum gol.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Îmbrăcatu-m-am în haină ruptă, pe care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfătuirea, şi mă ruşinez.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lacrimile desfrânatei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta; milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Căutat-am spre frumuseţea pomului şi mi s-a amăgit mintea, şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lucrat-au pe spatele mele toţi începătorii răutăţilor, lungind asupra mea fărădelegea lor.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine unul, Dumnezeul tuturor, în trei Feţe Te laud; pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată, roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte mintea mea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Foc de la Domnul plouând oarecând, a ars Domnul dedemult pământul Sodomitenilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În munte scapă suflete, ca Lot acela, şi fugi în Sigor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Fugi de aprindere o suflete ! Fugi de arderea Sodomului ! Fugi de strălucirea dumnezeieştii văpăi.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Greşit-am Ţie singur eu, greşit-am mai mult decât toţi, Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă pe mine mielul, şi rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule mă voi îndrepta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule : Greşit-am Ţie fără măsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un îndurat.
Slavă..., a Treimii :
O, Treime Unime, Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi de înşelăciune şi de ispite şi de primejdii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu; bucură-te, scaunul Domnului; bucură-te, Maica vieţii noastre.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte Judecătorule; că de am şi greşit eu însumi, ca un om, şi mai mult decât tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Se apropie, suflete, sfârşitul se apropie, şi nu te grijeşti; nu te găteşti. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uşi este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deşert ne tulburăm.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Deşteaptă-te o sufletul meu ! Ia seama faptelor tale care ai făcut, şi le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă picături de lacrimile tale; spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale lui Hristos, şi te îndreptează.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
N-a fost în viaţă păcat, nici faptă, nici răutate, care să n-o fi săvârşit eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voinţa şi cu gândul, şi cu ştiinţa; şi cu fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici odinioară.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cunoştinţa mea, decât care nimic nu este în lume mai silnic; Judecătorule, Mântuitorul meu şi cunoscătorul, milostiveşte-Te şi mă scapă şi mă mântuieşte pe mine, robul Tău.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Scara care a văzut dedemult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare, şi a înălţării gândului. Deci, de voieşti să vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa, şi cu înălţarea gândului, înnoieşte-te.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Arşiţa zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă, şi gerul nopţii a suferit, în toate zilele făcând câştigare, păstorind, trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia amândouă femeile.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Două femei se înţeleg : lucrarea şi cunoştinţa întru gândire. Însă, prin Lia lucrarea, ca pe ceea ce a fost cu mulţi copii; iar prin Rahela gândirea, ca pe cea cu multă osteneală. Că fără de osteneli, nici lucrarea, nici gândirea nu se va săvârşi, suflete.
Slavă..., a Treimii :
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te recunosc pe Tine, Dumnezeire, una în Treime, ca pe Ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Şi acum..., a Născătoarei :
Şi ai născut, şi eşti fecioară şi ai rămas întru amândouă cu firea fecioară. Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţind dureri. Dumnezeu unde voieşte, se biruieşte rânduiala firii; că face câte voieşte.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă, şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
În noapte viaţa mea mi-am trecut pururea, că întuneric s-a făcut mie şi negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă, Mântuitorule.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lui Ruben asemănându-mă, eu ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, spurcându-mi patul meu, precum acela al tătâne-său.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase Împărate; greşit-am, ca mai înainte fraţii lui Iosif, vânzând rodul curăţiei şi al înţelepciunii.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
De cei de un sânge s-a dat, s-a vândut în robie, dulcele suflet cel drept, spre închipuirea Domnului; iar tu suflete cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lui Iosif celui drept şi minţii lui celei curate urmează, ticăloase şi neiscusite suflete, şi nu te spurca cu pornirile cele fără pricepere, pururea făcând fărădelege.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
De s-a şi sălăşluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării şi a sculării Tale a fost aceasta; iar eu, ce-Ţi voi aduce Ţie întru acest chip vreodată ?
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, Fiinţă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat; şi a împreunat luişi firea omenească.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri dintru adânc curat aduc Ţie, strigând inima mea : Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Înstrăinatu-te-ai suflete, de la Domnul Tău, ca Datan şi ca Aviron; ci din toată inimă strigă : Iartă-mă ! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ca o junice sălbătăcită asemănatu-te-ai suflete lui Efrem; ca o căprioară păzeşte-ţi viaţa de curse, înălţându-ţi cu aripi mintea, cu lucrarea şi cu gândirea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că, poate Dumnezeu viaţa cea leproasă să o albească şi să o cureţe; nu te deznădăjdui dar, măcar deşi eşti lepros.
Slavă..., a Treimii :
Treime sunt, neamestecată, nedespărţită; despărţită după feţe, şi Unime sunt din fire unită; Tatăl, zice, şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDAC glasul a 6-lea.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală ! Pentru ce dormi ? Sfârşitul se apropie, şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Greşit-am, păcătuit-am şi am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit, şi am adăugat rănilor mele, rană. Ci Tu mă miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ţie, judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi şi necazul meu, şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Saul, oarecând, dacă a pierdut asinii tătâne-său, suflete, degrab a aflat împărăţia după întâmplare; ci păzeşte-te să nu greşeşti, alegând mai cu dinadinsul poftele tale cele dobitoceşti, decât împărăţia lui Hristos.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
David dumnezeiescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata preacurviei săgetându-se şi cu suliţa robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri boleşti, din pornirile cele din voia ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat preacurvia cu uciderea; dar îndată îndoită pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
David oarecând a însemnat cântarea, scriindu-o ca într-o icoană, prin care-şi mustra fapta care a lucrat, strigând : Miluieşte-mă ! Că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; însuţi mă curăţeşte.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nedespărţită, de o Fiinţă, Unime Sfântă; lumini şi lumină, şi trei Sfinte şi unul Sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă şi preaslăveşte, suflete, viață şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi Dumnezeu, şi tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cereşti.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Pe Cela ce-L slăvesc oștile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, Îl binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Miluieşte-mă pe mine, cel ce am greşit, Mântuitorule; ridică-mi mintea mea spre întoarcere. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe mine, cel ce strig : Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă, nelegiuit-am, miluieşte-mă.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ilie cel ce s-a purtat în car, suindu-se în căruţa bunătăţilor, s-a înălţat ca spre cer oarecând, mai presus de cele pământeşti. Deci la suirea acestuia cugetă suflete al meu.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul dar îndoit; iar tu o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai împărtăşit pentru neînfrânare.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Curgerea Iordanului, oarecând, a stătut de o parte şi de alta prin lovirea cojocului lui Ilie, prin Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit pentru neînfrânare.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Samariteanca oarecând a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o suflete; n-ai adus în casă nici străin, nici călător. Pentru aceasta te vei lepăda afară de cămară, tânguindu-te.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Minţii celei spurcate a lui Ghiezi, pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a căruia iubire de argint leapădă-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te de răutăţile tale.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Părinte, Cela ce eşti fără început; Fiule, Cel împreună fără de început; Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime Unime, miluieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca nişte vopsele mohorâte s-a ţesut trupul lui Emanuel, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face, când va veni Judecătorul să cerce ale tale ?
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Adusu-ţi-am aminte, suflete, de Ia Moise facerea lumii şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; din care celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o suflete, greşind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia, şi toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul celui drept. Şi rănile tale, o suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor să te vindece.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te aducă pe tine suflete spre umilinţă. Râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă; şi îmblânzeşte pe Hristos, cu rugăciunile şi cu postul şi cu curăţia şi cu smerenia.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Hristos S-a făcut om, chemând la pocăinţă pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete, pocăiește-te că s-a deschis uşa împărăţiei acum şi o apucă mai-nainte fariseii şi vameşii şi desfrânații, pocăindu-se.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Hristos S-a făcut om, împreunându-Se cu mine prin trup şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat; arătându-ţi ţie, o suflete, pilda şi închipuirea smereniei Sale.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Hristos pe vrăjitori i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor o a făcut mucenici, pe bătrânul l-a mărit şi pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici lucrurilor, nici vieţii. Ci vai ţie, când te vei judeca !
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Postind Domnul patru zeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi ! De va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu rugăciunea şi cu postul departe îl goneşte de la picioarele tale.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălţăm, Dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm, Treimii Celei nedespărţite, Unimii după Fiinţă; ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor, Făcătoarei de viață şi luminătoare marginilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cetatea ta păzeşte-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi prin tine biruind, înfrânge toată supărarea, robeşte pe vrăjmaşi şi îndepărtează pe supuşii ei.
Sfinte al lui Dumnezeu Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă; ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi cântăm Irmosul în amândouă stranele.
După sfârşitul Canonului, începem Psalmul al patrulea.
Când am strigat eu, auzitu-m-ai... şi ceilalţi Psalmi ai Pavecerniței. La Aliluia, trei metanii și îndată începem a doua stare : Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu..., Şi alţi doi Psalmi, zicând la sfârşitul acestora, Aliluia cu trei închinăciuni. Apoi începe strana mare : Cu noi este Dumnezeu..., Şi zicem aceste Stihuri cu glas mare şi cu dulce cântare, zicând o strană unul şi răspunzând cealaltă altul. Asemenea zicem şi : Firea color fără de trupuri..., Şi, cu glas lin : Cred întru unul Dumnezeu... Apoi preotul zice : Preasfântă Stăpână... Zice şi citeţul tot aceeaşi. Şi facem toţi câte (o metanie) Asemenea facem şi la celelalte Stihuri de rugăciune la toate. Iar când zicem : Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi păcătoşii..., (de 3 ori) facem trei metanii. Apoi, Sfinte Dumnezeule..., şi aceste Tropare pe glasul al 2-lea, pe care le cântăm cu glas mare şi cu cântare dulce. Luminează ochii mei, Hristoase Dumnezeule... Slavă... Sprijinitor sufletului meu, fii Dumnezeule..., Şi acum..., Că nu avem îndrăzneală... Şi sunt şi alte Tropare care se cântă peste zile. Marţi şi Joi seara, sunt acestea : Neadormirea nevăzuţilor mei... Stih : Caută şi mă auzi, Doamne... Cât va fi de înfricoşată judecata Ta, Doamne..., Slavă... . Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule..., Şi acum..., Neruşinată nădejdea ta... Doamne miluieşte ! (de 40 ori) Preotul : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri... Şi rugăciunea : Doamne, Doamne, Cela ce ne mântuieşti pe noi..., Apoi : Veniţi să ne închinăm..., (de 3 ori) Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule... Psalmul 101 : Doamne, auzi rugăciunea mea... Şi Doamne atotputernice, Dumnezeul părinţilor noştri... Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Preotul : Că a Ta este împărăţia..., Şi după, Amin ! zicem aceste Tropare degrab pe glasul al 6-lea : Miluieşte-ne, pe noi, Doamne... Slavă..., Doamne, miluieşte-ne pe noi... Şi acum..., Uşa milostivirii deschide nouă... Doamne miluieşte ! (de 40 ori). Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul : Pentru rugăciunile sfinților părinţilor noştri... Şi rugăciunea aceasta : Stăpâne, Dumnezeule, Părinte... Apoi : Veniţi să ne Închinăm..., (de trei ori) , Și; Doamne, auzi rugăciunea mea..., Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace..., Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă... Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea..., Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Preotul : Că a Ta este împărăţia.
Apoi cântăm rar şi frumos, pe glasul al 7-lea : Doamne al puterilor fii cu noi... Şi în cealaltă strană tot aceasta, şi zice strana cea care a început, Stih : Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui..., Şi iarăşi cântă : Doamne al puterilor... Apoi cealaltă strană, zice Stih : Lăudaţi pe El întru puterile Lui, lăudaţi..., Doamne al puterilor fii cu noi... Şi încă : Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui, lăudaţi pe El întru tăria puterii Lui. Doamne al puterilor fii cu noi... Apoi strana ce a început : Slavă... Doamne. De n-am avea pe sfinţii Tăi... Şi acum... Multe sunt mulţimile greşalelor mele... Preasfântă Născătoare de Dumnezeu..., Toată nădejdea mea spre tine o pun..., Doamne miluieşte (de 40 ori), Cela ce în toată vremea..., Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului, binecuvintează părinte. Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi..., Şi facem 16 metanii, după obicei, cu rugăciunea Sfântului Efrem, făcându-le rar, ca să se potrivească toţi : Apoi începe cel mai mare : Sfinte Dumnezeule..., şi după Tatăl nostru..., Doamne miluieşte, de 12 ori, şi zicem rugăciunea, facere a lui Pavel Monahul, din Mânăstirea făcătoarei de bine. Nespurcată, neîntinată..., Şi ne dă nouă, Stăpâne, fără de osândă..., Şi îndată îngenunche toţi la pământ, şi zice preotul cu glas mare rugăciunea de la Vecernia mare : Stăpâne mult-Milostive..., Şi după rugăciune, face închinăciune cel mai mare către fraţi, şi zice : Binecuvântaţi părinţi sfinţiți, şi-mi iertaţi, mie păcătosului, toate câte am greşit cu cuvântul, cu lucrul, cu cugetul, şi cu toate simţirile mele. Iar noi răspundem : Dumnezeu să te ierte părinte sfințite. Şi începe din strana stângă, după rânduială, unul după altul să facă asemenea, a cere şi a lua iertăciune, până când se sfârşesc toţi. Şi aşa începe preotul a zice : Să ne rugăm pentru binecredinciosul..., Şi celelalte precum s-au aşezat dedemult în vechile rânduieli; şi aşa merge fiecare la chilia sa.
Psalmul 4
Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptății mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostivește-Te spre mine și ascultă rugăciunea mea. Fiii oamenilor, până când grei la inimă... Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna... Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. Mâniați-vă, dar nu greșiti; de cele ce ziceți în inimile voastre, în așternuturile voastre vă căiți. Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul. Mulți zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune ...". Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne! Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce s-a înmultit. Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat.
Psalmul 6
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. Și sufletul meu s-a tulburat foarte, și Tu, Doamne, până când... Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine... Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei. Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrabă.
Psalmul 12
Până când, Doamne, mă vei uita, până în sfârșit... Până când vei întoarce fața Ta de la mine... Până când voi pune gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea... Până când se va înălța vrăjmașul meu împotriva mea... Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: "Întăritu-m-am asupra lui". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a facut bine și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
Iarăși:
Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmașul meu : "Întăritu-m-am asupra lui".
Slavă... Și acum... Aliluia (de 3 ori) și trei metanii
Doamne miluiește (de 3 ori), Slavă... Și acum...
Psalmul 24
Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmașii mei, Pentru că toți cei ce Te așteaptă pe Tine nu se vor rușina; să se rușineze toți cei ce fac fărădelegi în deșert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, și cărările Tale mă învață. Îndreptează-mă spre adevărul Tău și mă învață, că Tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu, și pe Tine Te-am așteptat toată ziua. Adu-ți aminte de îndurările și milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcătele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni. După mila Ta, pomenește-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun și drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greșesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă și adevăr pentru cei ce caută așezământul Lui și mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curățește păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ... Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăți se va sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, așezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din lat picioarele mele. Caută spre mine și mă miluiește, că părăsit și sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulțit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea și osteneala mea, și-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmașii mei, că s-au înmulțit și cu ură nedreaptă m-au urât. Păzește sufletul meu și mă izbăvește, ca să nu mă rușinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate și cei drepți s-au lipit de mine, că Te-am așteptat, Doamne. Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
Psalmul 30
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, ca să nu fiu rușinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăvește-mă și mă scoate. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbește de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuiești.Că puterea mea și scaparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu ești apărătorul meu. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. Urât-ai pe cei ce păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voi și mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu, și nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmașului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele. Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea. Că s-a stins întru durere viața mea și anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea și oasele mele s-au tulburat. La toți vrăjmașii mei m-am făcut de ocară și vecinilor mei foarte, și frica cunoscuților mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ea un vas stricat, că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreuna împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am : "Tu ești Dumnezeul meu!" în mâinile Tale, soarta mea, izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc. Arată fața Ta peste robul Tău, mântuiește-mă cu mila Ta! Doamne, să nu fiu rușinat, că Te-am chemat pe Tine; să se rușineze necredincioșii și să se coboare în iad. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie și cu defăimare. Cât este de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-i-vei pe dânsii cu acoperământul feței Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. Iar eu am zis întru uimirea mea : Lepădat sunt de la fața ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat catre Tine. Iubiți pe Domnul toți cuvioșii Lui, că adevărul caută Domnul și răsplătește celor ce se mâdresc, cu prisosință. Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul.
Psalmul 90
Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Va zice Domnului : "Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul". Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiaza. Cădea-vor dinspre latura ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi și răsplătirea păcătoșilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scapare ție. Nu vor veni către tine rele și bataie nu se va apropia de locașul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălța ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspida și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balaur. "Că spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine și-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz și-l voi scoate pe el și-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, și-i voi arăta lui mântuirea Mea".
Slavă... Și acum... Aliluia (de 3 ori), cu trei metanii.
Apoi strana întâia începe Cântarea proorocului Isaia, cu cântare dulce, lin și rar, pe glasul al 7-lea:
Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți, neamuri, și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu.
Strana a doua cântă iar această cântare toată, apoi amândouă stranele, fiecare câte un Stih.
Auziți până la marginile pământului, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei puternici, plecați-vă, căci cu noi este Dumnezeu.
Că iarăși veți putea și iarăși veți fi biruiți, căci cu noi este Dumnezeu.
Și cuvântul pe care îl grăiți nu va rămânrea întru voi, căci cu noi este Dumnezeu.
De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.
Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe Acela vom sfinți, și El va fi nouă frică, căci cu noi este Dumnezeu.
Și de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, va fi mie spre sfințire, căci cu noi este Dumnezeu.
Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.
Poporul cel ce umbra întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei ce locuiți în latura și în umbra morții, lumină va străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu.
Că prunc S-a născut nouă Fiul și S-a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu.
A Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.
Și păcii Lui nu este hotar, căci cu noi este Dumnezeu.
Și se cheamă numele Lui înger de mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.
Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.
Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, căci cu noi este Dumnezeu.
Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este Dumnezeu.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului duh, căci cu noi este Dumnezeu.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Căci cu noi este Dumnezeu.
Apoi amândouă stranele cântă împreună:
Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți, neamuri, și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu (de trei ori).
Și îndată troparele acestea:
Strana întâia:
Ziua trecând, mulțumesc Ție, Doamne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de păcat dăruiește-o mie, Mântuitorule, și mă mântuiește.
Strana a doua:
Slavă...
Ziua trecând, slăvescu-Te pe Tine, Stăpâne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de sminteală dăruiește-o mie, Mântuitorule, și mă mântuiește.
Strana întâia:
Și acum...
Ziua trecând, cu cântare Te slăvesc pe tine, Sfinte; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de bântuială dăruiește-o mie, Mântuitorule, și mă mântuiește.
Amândouă stranele cântă împreună, pe glasul al 2-lea:
Firea cea fără de trup a heruvimilor cu cântări fără de încetare pe Tine Te slăvește.
Viețuitorii cei cu câte șase aripi, serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine Te preînalță.
Toate oștile îngerilor cu cântări întreit sfinte Te laudă.
Că mai înainte de toate ești, Cel ce ești Părinte, și împreună fără de început ai pe Fiul Tău.
Și întocmai cinstit purtând pe Duhul vieții, nedespărțirea Treimii arăți.
Preasfântă Fecioară, maica lui Dumnezeu, și cei ce ați fost singurii văzători Cuvântului și slujitori,
Ale proorocilor și ale mucenicilor toate cetele, ca cei ce aveți viață nemuritoare,
Pentru toți rugați-vă cu de-adinsul, că toți suntem întru nevoi.
Ca izbăvindune de înșelăciunea celui rău, să cântăm cântare îngerească:
Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Și îndată se citește cu glas lin: Cred întru unul Dumnezeu... (caută la Miezonoptică).
Apoi:
Presfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoșii (de trei ori).
Toate puterile cerești, ale sfinților îngeri și ale arhanghelilor, rugați-vă pentru noi, păcătoșii (de două ori).
Sfinte Ioane, proorocule și Înaintemergătorule și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi păcătoșii (de două ori).
Sfinților măriților apostoli, proorocilor și mucenicilor și toți sfinții, rugați-vă pentru noi păcătoșii (de două ori).
Preacuvioșilor și de Dumnezeu purtători părinți ai noștri, păstori și învățători ai lumii, rugați-vă pentru noi păcătoșii (de două ori).
Aici se pomenește și sfântul al cărui hram este (de două ori).
Cea nebiruită și necuprinsă și dumnezeiască putere a cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe păcătoșii (de două ori).
Dumnezeule, curățește-ne pe noi, păcătoșii.
Dumnezeule, curățește-ne pe noi, păcătoșii.
Dumnezeule, curățește-ne pe noi, păcătoșii, și ne miluiește.
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția... Și se cântă troparele acestea (iar de este praznic, troparul praznicului):
Marți
Se cântă aceste tropare, glasul al 8-lea:
Neadormirea nevăzuților mei vrăjmași o ști, Doamne, și slăbiciunea ticălosului meu trup o cunoști, cel ce m-ai zidit. Pentru aceasta în mâinile Tale voi da duhul meu. Acoperă-mă cu aripile bunătății Tale, ca nu cumva să adorm întru moarte. Și ochii minții mele luminează-le întru desfătarea dumnezeieștilor Tale cuvinte; și mă deșteaptă la vreme potrivită, spre a Ta slăvire, ca un bun și de oameni iubitor.
Stih: Caută și mă auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Cât va fi de înfricoșătoare judecata Ta, Doamne! Îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărțile deschizându-se, faptele cercetându-se. gândurile întrebându-se. Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate... Cine-mi va stinge văpaia... Cine-mi va lumina întunericul, de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni...
Slavă...
Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase și mă învrednicește să ud picioarele Tale, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit. Și să aduc Ție mir de bună mireasmă, viață curată, întru pocăință mie agonisitț; ca să aud și eu glasul Tău cel dorit: credința ta te-a mântuit, mergi în pace!
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Neînfruntată nădejdea ta, Născătoare de Dumenzeu, având, mă voi mântui. Folosința ta agonisind, Precurată, nu mă voi mântui. Izgoni-voi pe vrăjmașii mei și-i voi birui pe ei, îmbrăcându-mă numai cu acoperământul tău ca și cu o platoșă; și întru ajutorul tău cel atotputernic rugându-mă, strig către tine: Stăpână, mântuiește-mă cu rugăciunile Tale și mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slăvire, cu puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.
Doamne miluiește (de 40 de ori), Slavă... Și acum... Ceea ce ești mai cintită decât heruvimii... Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte.
Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri...
Apoi se citește această
Rugăciune a Marelui Vasile
Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit de toată săgeata ce zboară în zi, izbăvește-ne și de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Primește jertfa cea de seară, ridicările mâinilor noastre, și ne învrednicește și măsura nopții fără de prihană a o trece, neispitiți de rele, și ne izbăvește de toată tulburarea și îngrozirea care ne vin de la diavol. Dăruiește sufletelor noastre umilință și gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoșătoarea și dreapta judecată. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre și omoară mădularele noastre cele pământești, ca și întru liniștea somnului să ne luminăm cu privirea la judecățile Tale. Întoarce de la noi toată nălucirea necuvioasă și pofta cea vătămătoare și ne ridică în vreme de rugăciune, întăriți în credință și sporind întru poruncile Tale, cu bună vrerea și bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu care binecuvântat ești, împreună cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și îndată; Veniți să ne închinăm... (de 3 ori). Psalmul 50: Miluiește-mă, Dumnezeule... (caută la rugăciunile dimineții).
Psalmul 101
Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea, la Tine să ajungă! Să nu întorci fata Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Rănită este inima mea și s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufnița din dărâmături. Privegheat-am și am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiș. Toata ziua m-au ocărât vrăjmașii mei și cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. Că cenușă am mâncat în loc de pâine și băutura mea cu plângere am amestecat-o, din pricina, urgiei Tale și a mâniei Tale; că, ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi și pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui și de țărână lui le va fi mila. Și se vor teme neamurile de numele Domnului și toți împărații pământului de slava Ta. Că va zidi Domnul Sionul și se va arăta întru slava Sa. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți și n-a disprețuit cererea lor. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină și poporul ce se zidește va lăuda pe Domnul; că a privit din înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți, să vestească în Sion numele Domnului și laudă Lui în Ierusalim, când se vor aduna popoarele împreună și împărățiile, ca să slujească Domnului. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vestește-mi puținătatea zilelor mele. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor și seminția lor în veac va propăși.
Rugăciunea lui Manase, regele iudeilor
Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, al lui Avraam, ai lui Isaac și al lui Iacov, și al seminție celei drepte a lor, Cel care ai făcut cerul și pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoșător și slăvit, Înaintea căruia toate se tem și tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși! Însă nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale, căci Tu ești Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător și mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutățile oamenilor. Tu, Doamne, după mulțimea bunătății Tale, ai făgăduit pocăință și iertare celor ce ți-au greșit și după mulțimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăință păcătoșilor spre mântuire. Așadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepți, n-ai pus pocăință pentru cei drepți: pentru Avraam și Isaac și Iacov, care nu ți-au greșit ție, ci ai pus pocăință mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele și nu sunt vrednic a căuta și a privi înălțimea cerului din pricina mulțimii nedreptăților mele. Strâns sunt eu cu multe cătușe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu și nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat și am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni și am înmulțit smintelile. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, am păcătuit, Doamne, am păcătuit și fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă și nu mă pierde în fărădelegile mele și nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu ești, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ți peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Și Te voi preaslăvi în toate zilele vieții mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cerești și a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!
Sfinte Dumnezeule..., cu trei metanii, Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția..., apoi troparele aceste, glasul al 6-lea: Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi... Slavă... Doamne, miluiește-ne pe noi... Și acum... Ușa milostivirii deschide-o nouă... (caută la Miezonoptică). Doamne miluiește (de 40 de ori). Slavă... Și acum... Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii...Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.
Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri... și această
Rugăciune a lui Mardarie
Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase și Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluiește-mă pe mine, păcătosul, și cu judecățile care știi, miluiește-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm... (de 3 ori)
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grabește-Te! Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!". Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit sa fie Domnul!". Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă aseman celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrajmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învață-mă să fac voia Ta, ca Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povătui la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Și întru mila Ta vei sfârși pe vrăjmașii mei și vei pierde pe toti cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ție, slăvimu-Te, mulțumim Ție, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte, Atotțiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase și Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cela ce ridici păcatul lumii, miluiește ne pe noi, Cel ce ridici păcatul lumii. Primește rugăciunea noastră, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și ne miluiește pe noi. Că Tu ești Unul Sfânt, Tu ești Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam. Eu am zis : Doamne, miluiește-mă, vindecă sufletul meu, că am greșit Ție. Doamne, la Tine am scăpat, învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul Meu. Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
Învrednicește-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci, amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine ești cuvântat Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale. Bine ești cuvântat Stăpâne, înteleptește-mă cu îndreptările Tale. Bine ești cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea, că Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție slavă se cuvine: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi se zice canonul de rând al sfântului sau al Născătoarei de Dumnezeu.
Iar după sfârșitul canonului se cântă: Cuvine-se cu adevărat... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția...
Apoi încep strănile să cânte lin și rar, pe glasul al 7-lea:
Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluiește-ne pe noi (de două roi fără Stih).
Apoi se cântă însoțit de Stih.
Stih: Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui, lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudați-L pe El întru puterile Lui, lăudați-L pe El după mulțimea slavei Lui.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudați-L pe El în glas de trâmbiță, lăudați-L pe El în psaltire și alăută.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudați-L pe El în timpane și în horă, lăudați-L pe El în strune și în organe.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudați-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudați-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Doamne al puterilor...
Stih: Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui, lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui.
Doamne al puterilor...
Slavă...
Doamne, de n-am avea pe sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a te lăuda pe Tine, pe Care Te binecuvintează neîncetat îngerii... Știutorul inimilor, iartă sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Multe sunt mulțimile greșealelor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine am scăpat, curată, mântuire trbuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieții mele, nu mă lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă încredința, ci singură mă sprijinește și mă miluiește.
Și aceasta, a Născătoarei de Dumnezeu:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul Tău.
Doamne miluiește (de 40 de ori), Cel ce în toată vremea și în tot ceasul... (caută la Miezonoptică). Doamne miluiește (de 3 ori), Slavă... Și acum... Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.
Preotul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi... Iar fiecare, stând puțin, zice întru sine rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:
Doamne și Stăpânul vieții mele..., așa cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele.
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)
Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)
Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare: Doamne și Stăpânul vieții mele…
Apoi Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluiește (de 12 ori). Și această
Rugăciune de cerere către Presfânta de Dumnezeu Născătoarea
Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea Făcătoarei de bine.
Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită nașterea ta L-ai unit și firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești ai împreunat-o, ceea ce știi singură nădejdea celor fără de nădejde și celor biruiți ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine și tuturor creștinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos și întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte și cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut și prin lenea dulceților vieții cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce ești Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostivește-te spre mine păcătosul și întinatul și primește rugăciunea mea ce se aduce ție din buze necurate. Și pe Fiul tău și Stăpânul nostru și Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă și mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătății Sale. Și trecând greșelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăință și lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Și fii lângă mine pururea ca o milostivă și milosârdă și iubitoare de bine. În această viață de acum, caldă folositoare și ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le și la pocăință îndreptându-mă și în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l și întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Și în ziua înfricoșatei judecăți, de munca cea veșnică izbăvindu-mă și slavei celei negrăite a Fiului tău și Dumnezeului nostru, moștean pe mine arătându-mă. Pe care să o și dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea și sprijinul tău. Cu darul si cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea, și închinăciunea, împreună cu Cel făra de început a Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Duhul Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos
Facere a lui Antioh Monahul Pandectul.
Și ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului și sufletului; și ne păzește pe noi de întunecatul somn al păcatului și de toată întunecata și cea de noapte patima a dulceții. Contenește întărâtările patimilor, stinge săgetile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleșug. Zburdarile trupului nostru le potolește și tot gândul nostru cel pământesc și trupesc, adoarme-l. Și ne dăruiește nouă, Dumnezeule, minte deșteaptă, cuget curat, inimă trează, somn ușor și de toată nălucirea satanei nestrămutat. Și ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriți în poruncile Tale, și pomenirea judecăților Tale în noi nestricată avându-o. Cuvântare de slavă Ta în toată noaptea ne dăruieste, ca să cântăm, să binecuvântam și să slăvim prea cinstitul și prea încuviințatul Tău nume: al Tătalui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Preaslăvita pururea Fecioara, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tău și Dumezeul nostru, și cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.
Rugăciunea Sfântului Ioanichie
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt: Treime Sfântă, slavă Ție.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumuezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Slavă... Și acum... Doamne miluiește (de 3 ori); iar noi toți ne plecăm la pământ și preotul, tot în genunchi, cu fața la apus, zice cu glas mare această
Rugăciune
Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei cruci; uc folosințele cinstitelor cereștilor puteri celor fără de trupuri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului prooroc Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan; ale sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale sfinților, măriților și bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioșilor și purtătorilor de Dumnezeu părinților noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana și ale tuturor sfinților Tăi, bineprimită fă rugăciunea noastră; dăruiește-ne iertare de greșealele noastre; acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; izgonește de la noi pe tot vrăjmașul și pizmașul; împacă viața noastră; Doamne miluiește-ne pe noi și lumea Ta și mântuiește sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor.
Apoi, făcând cel mai mare metanie până la pământ, zice către frați sau către credincioși:
Binecuvântați și mă iertați pe mine, păcătosul.
Iar frații (credincioșii)
Dumnezeu să te ierte, părinte sfințite.
Preotul se întoarce cu fața către Răsărit și zice: Să ne rugăm pentru... și celelalte, după cum s-a arătat la Miezonoptica din toate zilele; și după fiecare Stih se cântă: Doamne miluiește. Iar la urmă cel mai mare zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștrii...
Și încep frații sau credincioșii de-a dreapta și de-a stânga, câte doi pe rând, a face metanii și a cere iertare de la cel mai mare zicând fiecare:
Binecuvintează, părinte sfințite, și mă iartă pe mine, păcătosul.
Iar cel mai mare stă în mijlocul bisericii, până ce toți frații termină de aâși lua iertare de la el.
Iar când merg în chilii, monahii (și mirenii mergând acasă) rostesc această
Rugăciune
Slăbește, lasă, iartă Dumnezeule greșelile noastre, cele de voie, cele fără de voie, cele cu lucrul și cu cuvântul, cele cu știință și cu neștiința, cele din noapte și din zi, cele cu mintea și cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un Bun și iubitor de oameni.
Pe cei ce ne urăsc și ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraților și rudeniilor noastre, dăruiește-le cererile cele către mântuire și viață veșnică. Pe cei ce sunt în neputință, cercetează-i și vindecare dăruiește-le. Pe cei de pe mare, ocârmuiește-i. Cu cei călători împreună călătorește. Pe cei din văzduh ocrotește-i. Celor ce ne slujesc și ne miluiesc pe noi, iertare păcateler dăruiește-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânsii, miluiește-i după mare mila Ta. Pomenește Doamne, pe cei mai înainte adormiți, părintii și frații noștri, și-i odihnește unde luminează lumina feței Tale. Pomenește, Doamne, pe frații noștri cei din necazuri și-i izbăvește de toată primejdia. Pomenește, Doamne, pe cei ce aduc daruri și fac bine în Sfintele Tale Biserici și le dă lor cererile cele către mântuire și viață veșnica. Pomenește-ne, Doamne, și pe noi, smeriții, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, luminează mintea noastră cu lumina cunoștintei Tale și ne îndreptează pe calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria și ale tuturor sfinților Tăi, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin.